Vara aceasta ne-a oferit o mulțime de întâmplări frumoase, care au fost urmate de un eveniment marcant și deosebit, ce a presupus primul nostru pelerinaj în Sfântul Munte.
După drumul lung, ajunși în orășelul de trecere spre munte, doi dintre drumeții noștri, din dorința de a se scălda în apa curată a mării Egee, au intrat în apă… La scurt timp după asta, unul din ei a sesizat ca a pierdut verigheta în apă, întristat fiind de acest fapt, care nici că nu poate fi altfel pentru o familie tânără, a fost încurajat alături de noi, de un preot trecător, drumeț, care auzind cele întâmplate, ne-a dorit: „Doamne Ajută!”, zicând că vom găsi verigheta. Cuvintele lui păreau de necrezut, deoarece un inel pierdut printre pietrele din mare și mai ales probabilitatea de a fi găsit pe timp de noapte era aproape ireală. Însă unul dintre noi a pornit să caute cu lanterna în locul unde se scăldaseră cei doi, iar mare ne-a fost mirarea când verigheta a fost găsită!
Am purces la drum apoi pentru a ajunge in vârful muntelui, după cum se obișnuiește, la privegherea de noapte, in ajunul sarbatorii Schimbarea la Față a Domnului. La coborâre am vizitat mai multe așezăminte, iar după două zile de recuperare, pe litoral, în urma ultimelor zile de călătorie ce au presupus oboseala, nu doar fizică ci și spirituală, ca efort benefic pentru întreaga ființă, am pornit în drum spre casă. Acasă am rămas uimiți de faptul că am parcurs acest drum spre Sf. Munte și înapoi, fără a observa că șoferul care a și suferit in acel moment pierderea verighetei, nu a luat permisul de conducere, din neatenție. Ceea ce ne vorbește că au loc minuni când purtăm pe Dumnezeu în suflet și în gând! Aceste două întâmplări s-au dovedit a fi minuni ce au loc spre smerenia omenească, Lauda și Închinăciunea Lui Dumnezeu!
Nostalgia în urma despărțirii de Sfântul Munte, te cuprinde de nu te lasă să pleci ușor, de parcă-ți promite o reîntoarcere în acel loc sfințit, în multă rugăciune și bunăvoință, care, cu sfintele locașuri împodobite de sfintele icoane și sfintele moaște, lasă creștinilor o amprentă pe viață. Deoarece starea emoțională legată de locurile sfinte îl ajută și-l schimbă pe om. Pentru a trăi cu adevărat emoțiile într-un astfel de loc, e prea puțin o singură zi, ci măcar trei zile pentru a gusta cu toată dragostea din harul Sfântului Munte.
Această călătorie a fost o binecuvântare pentru noi, ce ne-a dăruit sesizabilul sentiment de legătură în pacea Lui Iisus Hristos și a mai demonstrat încă odată, incontestabila, prezența lui Dumnezeu prin sfinții Lui!
