Casa de nunți Noroc din sectorul Buiucani își încheiase reparația. Clienții nu-și dădeau rând în programări de ceremonii. La una din ele care își avea împlinirea într-o zi de sfârșit de săptămână am fost invitat și eu din partea nunului, spre a-l însoți ca om și a-l onora ca prezență prin postura pe care o dețin. Mai aveam și rolul să spun și un cuvânt de folos la timpul lui.
Era nunta mirilor Viorel și Ina Bostan la care nași erau domnii Viorel și Diana Iachim.
De la masa vizavi de mine s-a salutat un domn. Era necunoscut pentru mine dar oricum am ținut să-i răspund la salut.
A trecut ceva timp de la nuntă. La aniversarea de 30 de ani a dlui Viorel Iachim, unul din ctitorii parohiei noastre, am fost invitat și eu cu soția la localul „Roata vremii” din strada Hristobotiev. Acolo s-a dat cina de aniversare. În cercul invitaților la masă l-am întâlnit din nou pe domnul cu salutarea amabilă de la Casa nunții. Între timp am reușit să ne cunoaștem. E vorba de avocatul Igor Tuhari și nevastă-sa Ecaterina. Igor, bărbat atent la haine, pe când Ecaterina atentă la oameni.
După cină domniile lor s-au oferit să ne conducă acasă.
Pe cale avocatul mi-a mărturisit că ar mai avea de discutat ceva cu mine.
După ceva timp, d-lui a venit şi la biserica unde slujeam eu atunci, Constantin şi Elena, mi-a povestit problemele pe care le avea la servciciu, dar şi cu soţia sa Ecaterina. A fost o perioadă în care am ales să facem un drum pe la mănăstirile din Nordul Moldovei. Am fost la Mănăstirea Nicoreni, unde am avut un dialog cu parintele arhimandrit Rafael, starețul mănăstirii, după care am ținut să ajungem și la mănăstirea de la Bănceni. Între timp se discuta şi despre înălţarea bisericii, dar şi despre părintele Iustin. La un moment dat, în 2009, când biserica era deja ridicată, dl Igor şi Ecateria m-au rugat, dacă e posibil, să avem o călătorie la Petru Vodă. Pentru început am luat calea spre Bucovina, unde am vizitat perlele spiritualității Bucovinene, așa ca mănăstirile Moldoviţa, Suceviţa, Humor, după care ne-am îndreptat calea spre Petru Vodă. Ajungând la destinație, ca de obicei m-am prezentat la părintele Iustin, iar după o scurtă aşteptare acesta i-a primit în audienţă pe d-nii Igor şi Ecaterina. Le-a răspuns la întrebările pe care le aveau inclusiv la problema că această familie își dorea al 2-lea copil şi nu putea să-l aibă, având deja un fecior de cca 14-15 ani, pe nume Anatol. Şi atunci părintele le-a dat o bucată de frunză dintr-un palmier de la Ierusalim, le-a spus cum să o consume şi a pus părintele ca de obicei la rugăciune. Familia Tuhari a asistat la serviciul divin din mănăstire. Eu am slujit din nou cu părinții și fraţii de la Petru Vodă și mai avusem și ascultarea să slujesc o slujbă și la maici în vale. Acolo Igor a asistat la un serviciu divin neobişnuit pentru el, unde pentru prima dată, din întâmplare, a văzut cum tinere fecioare primesc monahismul. Avuse loc tunderea a două monahii. Pentru el imaginea aceasta a îmbărăcării hainei călugăreşti de către surorile de la mănăstire a fost atât de zgudutoare, încât mi-a mărturisit ulterior că niciun film romantic cu cel mai mare efect nu are atâta măreție ca slujba tunderii în monahism.
La Dumnezeu nu există întâmplări și prezența sa la serviciul divin descris mai sus poate fi și profetică…
În aceiaşi călătorie dl Tuhari a oferit un acont pentru pictura din biserica noastră, anume d-lui fiind primul ctitor al picturii din sfântul locaş. De fapt, această familie ne-a susţinut la fiecare etapă. Îmi amintesc, într-o bună zi, când slujeam încă în cort, după ce ne-am mutat de la „Constantin şi Elena”, la poarta bisericii noastre, apăruse dna Ecateria împreună cu prietena lor de familie Auerlia Tomşa-Ciutac. Doamnele veniseră cu un aport la construcţia bisericii. Acest evemiment a avut loc după ce familia Tuhari a oferit acontul la pictură. Apoi când am început să săpăm groapa pentru biserică, iarăşi dl Igori a venit cu un suport.
Revenind în Moldova, familia Tuhari a ţinut să participe de mai multe ori la slujbele divine care au loc la mănăstirea de maici sf. Gheorghe, Suruceni. Acolo nu încetau să înalţe rugăciuni sfântului Stelian, ocrotitorul copiilor, ca peste câţiva ani bunul Dumnezeu într-adevăr să se îndure şi dna Ecaterina să afle însărcinată cu o fetiţă, care acum are 4 ani, sănătoasă, voiasă, frumoasă şi pe care o cheamă Xenia, în cinstea sf. Xenia de Petersburg. Dl Tuhari mărturiseşte că acest copil este rodul celor 2 părinţi. Cer iertare, nu mă preamăresc, doar redau ce zice el : „Copilul nostru este rodul a doi preoţi, părintele Iustin şi părintele Severian”. Eu nu mi-am făcut decât serviciul de mijlocitor. Le-am făcut cunoştinţă. Nu ascund faptul că într-adevăr m-am rugat şi mă rog şi astăzi pentru această familie, care a susţinut biserica şi imi poartă mie cinste ca preot. Consider, însă, că până la urmă meritul cel mare al naşterii acestei fetiţie îi aparţine părintelui Iustin.
