Biserica este adunarea celor chemaţi de Dumnezeu, mai precis adunarea celor ce răspund chemării lui Dumnezeu la mântuire, la viată veşnică. Aceştia formează Trupul lui Hristos, umanitatea răscumpărată şi renăscută prin Botez în care Hristos S-a sălăşluit şi care, prin lucrarea Sfântului Duh, fiinţează, după chipul lui Dumnezeu, în comuniune de iubire.
Adunare, Liturghie, Biserică
Sfânta Liturghie, Taina lui Hristos şi Taina Bisericii, descoperă adunarea credincioşilor ca fiind Biserică, Trupul lui Hristos. Prin „a se aduna în Biserică” (I Corinteni 11, 18), Sfântul Pavel înţelege alcătuirea unei adunări a membrilor Bisericii dintr-o anumită zonă cu scopul de a releva Biserica prin slujirea Sfintei Liturghii. Liturghia ne uneşte în Biserică făcându-ne părtaşi Împărăţiei lui Dumnezeu, este manifestarea şi realizarea Bisericii.
Strânsa legătură între adunare, Liturghie şi Biserică este mărturisită de întreaga tradiţie a Bisericii primare, descoperind sensul autentic al trăirii creştine. Liturghia nici nu poate fi săvârşită numai de către preot, în absenţa credincioşilor. Din păcate, de-a lungul secolelor, această conştiinţă în mare măsură s-a pierdut astfel încât mulţi nu mai înţeleg faptul că adunarea credincioşilor împreună cu clericii în locaşul bisericii este o condiţie esenţială pentru săvârşirea Sfintei Liturghii, slujba care face ca Biserica „să fie”.
Împreuna slujire a clerului şi credincioşilor
Liturghia ne uneşte pe toţi în slujirea lui Dumnezeu, este o împreună-slujire a clerului şi a credincioşilor. În slujbă alternează dialogurile dintre preot şi credincioşi în care preotul îl reprezintă pe Hristos, cu rugăciunile în care preotul devine purtătorul de cuvânt al comunitătii în faţa lui Dumnezeu, credincioşii întărind cererile prin răspunsul „Doamne miluieşte” şi exprimându-şi totala adeziune prin cuvântul „Amin”. Fiecare îşi are rolul său unic în slujire şi lipsa sa de la slujbă este resimţită, conştient sau inconştient, de întreaga Biserică. De asemenea, aşa cum prezenţa preotului este necesară încă de la începutul slujbei, şi prezenţa con-slujitorilor săi (credincioşii) este necesară tot de atunci.
Spectatori la Liturghie
Nu putem să nu remarcăm, cu durere, că mulţi creştini ortodocşi nu au conştiinţa împreunei slujiri şi merg la biserică pentru a se ruga în mod individual. Ei vin întâmplător la slujbe şi în diferite momente ale acestora, considerând că participarea la Liturghie este o opţiune care ţine strict de trăirea lor individuală. De altfel, o astfel de prezenţă în biserică nu o putem numi participare la slujbă (care înseamnă slujire) ci, cel mult, asistare. Putem identifica câteva cauze care au dus la această situaţie:
• monopolizarea cântării de către cântăreţ sau cor îi îndepărtează pe credincioşi de o modalitate importantă de a-şi manifesta împreuna slujire şi îi transformă în spectatori;
• rostirea în taină de către preot a majorităţii rugăciunilor, care sunt spuse în numele întregii comunităţi şi au un important conţinut catehetic, poate da impresia că fiecare se poate ruga în mod individual pentru propriile lui necesităti, numai preotul având obligaţia de a zice rugăciunile Liturghiei; de asemenea sensul slujbei rămâne ascuns pentru mulţi;
• lipsa catehizării duce la neînţelegerea slujbei care devine astfel plictisitoare.
Să învăţăm de la primii creştini
Primii creştini, care aveau o puternică conştiinţă a împreunei slujiri, se adunau în locaşul bisericii înainte de sosirea clerului. De asemenea, cel ce, fără un motiv serios, nu lua parte trei duminici la rând la Sfânta Liturghie era înlăturat din Biserică, ca unul ce se separă singur de unitatea organică a Trupului lui Hristos ce se descoperă în această slujbă. Cei care, din motive serioase, nu participau la Liturghie, nu se separau de Biserică trimiţându-li-se Sfânta Împărtăşanie acasă.
Pentru ca Sfânta Liturghie să fie cu adevărat intrarea noastră în Împărăţia lui Dumnezeu, nu putem rămâne spectatori ci trebuie să învăţăm de la primii creştini să participăm la Liturghie. Participare înseamnă slujire iar un prim act al acestei slujiri este adunarea în Biserică.
Concluzii
Sfânta Liturghie descoperă adunarea credincioşilor ca Biserică şi împreună-slujitori ai lui Dumnezeu. Ca urmare întreaga comunitate (cu exceptia celor care au motive binecuvântate pentru a lipsi) trebuie „să se adune în Biserică” participând (şi nu asistând) în fiecare duminică şi în sărbători la întreaga Liturghie, încă de la începutul acesteia.
Preoţii au datoria de a-i conştientiza pe toţi credincioşii de vocaţia lor de slujitori ai Sfintei Liturghii şi, pe de altă parte, de a se strădui să îndepărteze cauzele care îi fac pe aceştia să se complacă în postura de spectatori.
Pr. Florin Botezan
