BISERICĂ MARAMUREŞANĂ LA CHIŞINĂU
Cu Hramul „Sf.Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”
De peste crestele bătrânilor noştri Carpaţi. Din Maramureşul istoric. Cam de pe acolo, unde a descălecat primul Domnitor oficial al Moldovei, în 1359, - străbunicul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, de asemenea, şi străbunul nostru al tuturor, Voievodul Bogdan I. De la care, într-un fel, o pornirăm, preluând şi transmiţând ştafeta, generaţie după generaţie, cu toţii : cei, care, vorba cronicarului Grigore Ureche, „de la Râm ne tragem” – fie moldoveni, munteni, ardeleni, sau de altă seminţie „râmlenească”.
Aşa s-a întâmplat, că visul unui mic grup de oameni (inclusiv pedagogi, medici şi farmacişti; printre care şi umila persoană a subsemnatului ), la care au aderat pe parcurs mai mulţi inşi de bună credinţă – toţi, la un loc, animaţi de cuviosul preot paroh Severian Gheras şi distinsa preoteasă Marina, - de a aduce o biserică „de la izvoarele noastre” şi de a o înălţa în inima capitalei moldave... s-a realizat ceva mai târziu decât ne-am propus iniţial. Deoarece, au fost la mijloc şi niscai obstacole – cum fără asta în Ţara lui badea Mior!? Ne mai vorbind de faptul, că şi finanţele necesare, bănuţ cu bănuţ, s-au adunat, deşi donaţi din suflet, cam cu scârţ în situaţia în care ne aflăm astăzi...
Principalul e, totuşi, că Sfântul locaş şi-a ocupat, în sfârşit, locul său hărăzit, după cum afirmam cu doi ani în urmă, de Cel de Sus. Or, o biserică nu se face, nu se zideşte şi nu se înalţă doar cu vrerea omului; mai trebuie şi un „Doamne Ajută!”. Care s-a şi răsfrânt benefic – mereu jinduit şi întotdeauna aşteptat – asupra noastră la momentul potrivit.
În această ordine de idei, e ceva mai mult decât semnificativ faptul, că o Casă a Domnului îşi va deschide cât se poate de larg uşile sale pentru oameni, pentru fiecare dintre noi în chiar preajma Sfintelor Paşti.
E poate şi un semn de aprobare, de încurajare pentru cei, care şi-au adus sau îşi vor aduce obolul şi modestul aport (nu numaidecât material) atât la ridicarea în spaţiu, cât şi la păstrarea şi dăinuirea în timp a acestei Minuni de pe Calea Orheiului – biserica creştină, zămislită din brad şi gorun carpatin, cu Hramul „Sf.Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava”. Şi care ne va aminti – clipă de clipă, an de an şi de-a pururi – de rădăcinile şi obârşia noastră. Ca să ţinem minte! S-o ştim şi s-o transmitem copiilor şi nepoţilor, dar şi strănepoţilor noştri. Şi tot aşa cum zice Cartea Cărţilor, în veac!
Doctor Liviu Belâi, Asociaţia Obştească ProFarmacia
